atunci cand nu mai simti nimic.atunci cand intrebarile ti se suspenda pe buze.atunci cand nu poti nici sa taci de teama ca ai putea vorbi.atunci cand noaptea e goala si concava si luna e rea.atunci cand vrei sa fugi dar te lasi atarnand tacut si gol.intru'un nustiunuvreausastiunupotsastiustiamdelainceput. apoi iti vine sa urli.sa iti strangi pumnii pana nu ii mai simti.sa razi.sa ucizi.iti versi fierea.urasti.ti'e sila.ti'e frica.ti'e dor.te imprastii.nu poti sa plangi.nu poti sa nimic.te prabusesti.mori.blestemi.taci.te abandonezi-abia respiri.si esti calm si toate's in tine, furtuni izolate.privesti in gol.nimicnu te tradeaza.
tu ai mai putea iubi?
marți, 24 august 2010
vineri, 23 iulie 2010
ai putea tu sa ma cauti pana la marginea lumii si sa nu ma gasesti?
bineinteles ca lumea are o margine. acolo sunt eu. e chiar o prapastie dar ma rog, presupun ca nu'ti va fi frica.
frumos iulie, as spune. chiar foarte frumos. aproape ca un august. sau ca un septembrie brumat si ploios. si luuung si nesfarsit si zgomotos.
si in sfarsit larisa mea ciudatica simte ca traieste.
da, traieste. si se bucura. si s'a impacat cu timpul, care acum e ca un rau molatec si dulceag. nu, nu ca un rau, ca un peste gras si unduitor, un somn, sau asa aceva.
cant odata cu tudor chirila si iubesc.
si am carti bune, si calatorii, si zmeura si prieten bun, si libertate, si nepasare, si zambete, si apa adanca si soare si vise. din nou multe, multe vise. si am 17 ani. si nesomn si cafea. si trenuri si drumuri si necunoscut. si oameni frumosi. multumesc tie prietena de demult ca mi'ai scris odata o scrisoare in care imi doreai oameni. acum am. si scrisoarea e lipita pe perete, te asteapta inca sa stii, I. uite vezi, in insiruirea asta lunga de fericire, mai am si doruri. tu inca esti printre ele. dar am ploaie. si o toamna pe care o astept cu dor pentru ca o simt, o presimt unica si parfumata. si am pe ce sa imi sprijin talpile si am pe cine sa ador. si am pepene galbel si livada si camera in dezordine si secrete si momente in care nimic nu lipseste si simti ca totul e asa cum trebuie sa fie si ca tu esti unde trebuie sa fii si ca esti bine. si simti libertatea ca pe ceva viu, lunecos si cu miros puternic. de vant si de saruturi si de maini. ca pe o fusta lunga intr'o zi caniculara.
asadar, marginea lumii e aglomerata.
bineinteles ca lumea are o margine. acolo sunt eu. e chiar o prapastie dar ma rog, presupun ca nu'ti va fi frica.
frumos iulie, as spune. chiar foarte frumos. aproape ca un august. sau ca un septembrie brumat si ploios. si luuung si nesfarsit si zgomotos.
si in sfarsit larisa mea ciudatica simte ca traieste.
da, traieste. si se bucura. si s'a impacat cu timpul, care acum e ca un rau molatec si dulceag. nu, nu ca un rau, ca un peste gras si unduitor, un somn, sau asa aceva.
cant odata cu tudor chirila si iubesc.
si am carti bune, si calatorii, si zmeura si prieten bun, si libertate, si nepasare, si zambete, si apa adanca si soare si vise. din nou multe, multe vise. si am 17 ani. si nesomn si cafea. si trenuri si drumuri si necunoscut. si oameni frumosi. multumesc tie prietena de demult ca mi'ai scris odata o scrisoare in care imi doreai oameni. acum am. si scrisoarea e lipita pe perete, te asteapta inca sa stii, I. uite vezi, in insiruirea asta lunga de fericire, mai am si doruri. tu inca esti printre ele. dar am ploaie. si o toamna pe care o astept cu dor pentru ca o simt, o presimt unica si parfumata. si am pe ce sa imi sprijin talpile si am pe cine sa ador. si am pepene galbel si livada si camera in dezordine si secrete si momente in care nimic nu lipseste si simti ca totul e asa cum trebuie sa fie si ca tu esti unde trebuie sa fii si ca esti bine. si simti libertatea ca pe ceva viu, lunecos si cu miros puternic. de vant si de saruturi si de maini. ca pe o fusta lunga intr'o zi caniculara.
asadar, marginea lumii e aglomerata.
duminică, 27 iunie 2010
what was done to me created me,
bunica e mult mai mica acum. si toti vecinii vorbesc de dupa poarta despre cat de mult am crescut. copii prafuiti de pe ulita si cu gura inrosita de cirese imi dau buna ziua acum. barbatii imi spun sarut-mana. bunicul se uita la mine cu ochii inlacrimati. e un fel de tristete si un fel de fericire amestecata cu speranta, si cu incredere. ma simt responsabila pentru visele lor indreptate pentru fetita de alta data.
dar sunt puternica, mai puternica ca nicicand. si incep sa vad in reflexia din oglinda urmele unei femei. si ma impac cu ea, si nu imi mai e frica, nu ma mai tem sa cresc.
stiu ca nu seman cu mama la 17 ani, desi ii port rochiile. mama mea era fragila, mult mai fragila decat mine. si mai curata si mai copila. si mai frumoasa.
insa stiu ca vara asta am sa traiesc si am sa respir din lucrurile ce imi plac, cu toti porii. ca am sa rad si am sa ma desfac ca o picatura de cerneala intr'un pahar cu apa. stiu toate astea pentru ca mi le'a spus o ploaie. ploaia de dinaintea ploilor.
uneori ma simt batrana si ma intreb daca ar trebui sa plang. dar e mai bine asa.
am multe vise ce pleaca de pe genele mele ca puful de papadie suflat de un copil. atat de multe vise si atat de navalnice si de insetate sa se implineasca si de vulcanice incat aproape le simt alergandu'mi prin vene si pulsand. frenetice, as spune.
m'am linistit de o vreme. m'am impacat cu timpul, cu mine, cu locurile. nu mai vreau sa fug de nimic. nu mi'am inabusit revoltele, nici nu am inchis ochii, dar am invatat sa traiesc cu ele, am invatat cum sa le las in asternuturile mototolite dimineata, si sa plec zambind, cu pasul sigur si linistit. si am invatat iarasi sa iubesc, si am invatat iarasi sa ma bucur de nimicuri. am invatat ca atunci cand ai prea multe dureri tind sa te lege la ochi de tot ce e frumos. si asta nu e bine. nu e bine deloc. e inutil sa fugi, pentru ca pana nu te vei linisti si nu vei accepta viata, nu ai sa o poti trai. si nu are legatura cu locurile sau cu oamenii. oamenii vor veni, indiferent unde, atunci cand esti pregatit. si vei vedea cum lucrurile capata forma, cum incep sa se intample lucruri in jurul tau. trebuie doar sa te aduni, sa te rotunjesti, sa te canalizezi spre ce iti doresti.
nu ma simt singura. am multe doruri dar nu ma simt singura. si trebuie sa le multumesc oamenilor pe care ii iubesc, pentru ca ma lasa si pentru ca imi dau mereu motive sa fac asta. si pentru ca ma iubesc. ma simt iubita in ultimul timp intr'un fel care nu poate decat sa ma bucure si sa ma surprinda. e un fel de iubire care ma redefineste, si imi da incredere in mine. imi placea lumea mea, lumea din care fac parte si in care ma regasesc.
sunt puternica si calma.
da, lucrurile se schimba repede. am aproape 17 ani si nu, nu regret nimic.
dar sunt puternica, mai puternica ca nicicand. si incep sa vad in reflexia din oglinda urmele unei femei. si ma impac cu ea, si nu imi mai e frica, nu ma mai tem sa cresc.
stiu ca nu seman cu mama la 17 ani, desi ii port rochiile. mama mea era fragila, mult mai fragila decat mine. si mai curata si mai copila. si mai frumoasa.
insa stiu ca vara asta am sa traiesc si am sa respir din lucrurile ce imi plac, cu toti porii. ca am sa rad si am sa ma desfac ca o picatura de cerneala intr'un pahar cu apa. stiu toate astea pentru ca mi le'a spus o ploaie. ploaia de dinaintea ploilor.
uneori ma simt batrana si ma intreb daca ar trebui sa plang. dar e mai bine asa.
am multe vise ce pleaca de pe genele mele ca puful de papadie suflat de un copil. atat de multe vise si atat de navalnice si de insetate sa se implineasca si de vulcanice incat aproape le simt alergandu'mi prin vene si pulsand. frenetice, as spune.
m'am linistit de o vreme. m'am impacat cu timpul, cu mine, cu locurile. nu mai vreau sa fug de nimic. nu mi'am inabusit revoltele, nici nu am inchis ochii, dar am invatat sa traiesc cu ele, am invatat cum sa le las in asternuturile mototolite dimineata, si sa plec zambind, cu pasul sigur si linistit. si am invatat iarasi sa iubesc, si am invatat iarasi sa ma bucur de nimicuri. am invatat ca atunci cand ai prea multe dureri tind sa te lege la ochi de tot ce e frumos. si asta nu e bine. nu e bine deloc. e inutil sa fugi, pentru ca pana nu te vei linisti si nu vei accepta viata, nu ai sa o poti trai. si nu are legatura cu locurile sau cu oamenii. oamenii vor veni, indiferent unde, atunci cand esti pregatit. si vei vedea cum lucrurile capata forma, cum incep sa se intample lucruri in jurul tau. trebuie doar sa te aduni, sa te rotunjesti, sa te canalizezi spre ce iti doresti.
nu ma simt singura. am multe doruri dar nu ma simt singura. si trebuie sa le multumesc oamenilor pe care ii iubesc, pentru ca ma lasa si pentru ca imi dau mereu motive sa fac asta. si pentru ca ma iubesc. ma simt iubita in ultimul timp intr'un fel care nu poate decat sa ma bucure si sa ma surprinda. e un fel de iubire care ma redefineste, si imi da incredere in mine. imi placea lumea mea, lumea din care fac parte si in care ma regasesc.
sunt puternica si calma.
da, lucrurile se schimba repede. am aproape 17 ani si nu, nu regret nimic.
duminică, 6 iunie 2010
miercuri, 2 iunie 2010
marți, 1 iunie 2010
alt astazi.
astazi s'a rupt ceva in mine. maine poate am sa repar, cum fac de obicei. astazi insa sunt prea obosita. si nu mai am nici lianti, nici bandaje, culori sau ochi.
s'a rupt cu un ras, cu o privire in minus, nu stiu nici eu cum. si mai mult decat ruptura, e un gol ce sa deschis. si asta e si mai greu de peticit.
si mama mea simte, asta ma doare. ea simte si stie. si cum sa ii spun eu ei?
sunt atat de obosita. si nu acum. acum am nevoie sa pot sa plang putin, putin de tot. cat sa ma limpezesc si sa mai spal din pacat. unde esti tu Doamne? unde sunt eu Doamne, unde M'ai lasat?
ma inghite timpul, din nou. 23:32. uite ca astazi se scurge apatic spre maine. ceea ce inseamna ca n'am sa mai dorm, si ca am sa simt minciuna asta la fel si maine, neuitata de somn si de vise.
am sa o simt la fel de goala si de departe maine. la fel de ne a mea. departe, da. esti departe, si simt cum minti. cum ma minti. ce vrei de fapt? iarta'ma. am uitat. nimic.
stiu, vreau sa ma iubesti asa cum vreau eu, si nu e cum ar trebui. ma imprastii. si am nevoie sa fiu culeasa de o mana care sa ma si mangaie. azi tu nu m'ai mangaiat.
sunt slaba, slaba si dependenta. si tu stii prea bine, dar taci. si pleci. astepti sa te las sa pleci, ma faci sa simt cum vrei sa pleci. nu mai am putere sa te tin. e cum vrei tu, e cum simti tu. nu mai pot sa astept, imi pare rau...dar simt.
si nu cred ca am sa mai repar maine. fara tine nu pot.
( http://www.trilulilu.ro/lautaruno1/81e6c77547f275 )
s'a rupt cu un ras, cu o privire in minus, nu stiu nici eu cum. si mai mult decat ruptura, e un gol ce sa deschis. si asta e si mai greu de peticit.
si mama mea simte, asta ma doare. ea simte si stie. si cum sa ii spun eu ei?
sunt atat de obosita. si nu acum. acum am nevoie sa pot sa plang putin, putin de tot. cat sa ma limpezesc si sa mai spal din pacat. unde esti tu Doamne? unde sunt eu Doamne, unde M'ai lasat?
ma inghite timpul, din nou. 23:32. uite ca astazi se scurge apatic spre maine. ceea ce inseamna ca n'am sa mai dorm, si ca am sa simt minciuna asta la fel si maine, neuitata de somn si de vise.
am sa o simt la fel de goala si de departe maine. la fel de ne a mea. departe, da. esti departe, si simt cum minti. cum ma minti. ce vrei de fapt? iarta'ma. am uitat. nimic.
stiu, vreau sa ma iubesti asa cum vreau eu, si nu e cum ar trebui. ma imprastii. si am nevoie sa fiu culeasa de o mana care sa ma si mangaie. azi tu nu m'ai mangaiat.
sunt slaba, slaba si dependenta. si tu stii prea bine, dar taci. si pleci. astepti sa te las sa pleci, ma faci sa simt cum vrei sa pleci. nu mai am putere sa te tin. e cum vrei tu, e cum simti tu. nu mai pot sa astept, imi pare rau...dar simt.
si nu cred ca am sa mai repar maine. fara tine nu pot.
( http://www.trilulilu.ro/lautaruno1/81e6c77547f275 )
marți, 25 mai 2010
eu sunt albastru.
mie imi plac sosetele. sosete intoarse pe dos, albastre.
nu stiu de ce iti spun tie asta. poate pentru ca nu am puterea sa ma rup. pentru ca ma stiu inutila tie, dar nu pot decat sa imi tin respiratia in inutilitatea mea, ca sa nu o vezi. iti stau in stanga, si iti respir dupa ureche.
si nu, nu esti. si nu, nu e. nu sunt. nu suntem.
stiu insa ca va fi. cand e o intrebare la care nu stiu sa raspund. stiu doar ca nu ar trebui sa ii pun semnul intrebarii. Trebuie doar sa caut.
sunt calma. calma si nestatornica. calma si plouata.
-tu ai fost putin indragostita de el, nu?
-nu. putin.
da, imi plac sosetele. iti tin picioarele si mainile calde, iti inveselesc picioarele uscate si batrane. iti ascund unghiile visinii. sunt de bumbac. mai ales cand bei Baby Tea.
am fost amortita. anesteziata. infrigurata si tacuta. murisera pe rand parti din mine. atunci cand uiti, legaturile dintre neuroni se rup. se rupsera in mine tot felul de legaturi. pentru ca au fost locuri lasate pustii. au fost locuri cu praful gros si cu miros de mucegai. si atunci cand nu mai treci pe acolo, trece timpul. doar timpul. si timpul e asa de batran incat tot sterge lucruri, ca sa ii fie mai usor. am inceput sa il inteleg, sa il ajut. nu intelege inca ce bine i'ar prinde sa plece putin. sau sa se retraga la un ospiciu cu batranei senili sau suferinzi de alzheimer. ei nu il mai cunosc si l'ar lasa in pace. ar fi mai bine, pentru ca asa, in starea in care e tot incurca lucruri.imi e mila de timp.ma doare.
si m'am intins in cada. am dat drumul la apa rece si am tacut. stii, sunt foarte lunga si intinsa. am tacut si am inceput sa ascult. apoi am inceput sa calatoresc. prin mine. si sunt nesfarsita uneori. dar am calatorit. de la ochi spre degete. de la degete spre genunchi si inapoi, la tample. spre talpi si prin plamani. am rascolit fiecare coltisor. l'am spalat cu apa rece. l'am plouat. l'am sarutat, imbratisat, resurscitat. un rau a trecut pe acolo, de la gura la varsare.
nu stiu cum sa iti arat ce am vazut. ce am revazut. am cusut si peticit rupturi, am sters praful, mi'am ingropat parul in parfumuri uitate. am stat mult in plamani, si am fumat o tigara. nu ultima. am alergat prin vene insetate. am aruncat, reciclat, restaurat. am fost pictor, am fost mama, am fost actrita, am fost curata,am fost zmeu, am fost cantec. am fost ani, am fost copil si mai ales am fost culoare. am fost zambet, rana, mare. am fost soare. si campie si balon. am fost tarfa, am fost fum si'am fost iubita. inger, zare, pasare si drog. am fost cuvant, am fost moarte. am fost plans si'am fost fecioara. am fost tu. si'am fost cafea. am fost puternica,am fost august. am fost bolnava. am fost eliade. am fost albastru. am fost sarut. am fost statueta de fildes,poveste, apa, flori de par.am fost a ta. a nimanui.am fost vocea lor. copil. am fost Lorelai. am fost regina si fiica. am fost mim. am fost tipat.am fost lapte. am fost putreda, parfum, esenta. am fost respiratie, saliva, dor. naucitor. am fost si drum. si cale. am fost si tot ce nu am fost. am fost ea. si am fost eu. si eu. si eu. si la nesfarsit, nesfarsit de multe de eu. si'am sa mai fiu. mereu. eu.
tu ce imi esti?
nu stiu de ce iti spun tie asta. poate pentru ca nu am puterea sa ma rup. pentru ca ma stiu inutila tie, dar nu pot decat sa imi tin respiratia in inutilitatea mea, ca sa nu o vezi. iti stau in stanga, si iti respir dupa ureche.
si nu, nu esti. si nu, nu e. nu sunt. nu suntem.
stiu insa ca va fi. cand e o intrebare la care nu stiu sa raspund. stiu doar ca nu ar trebui sa ii pun semnul intrebarii. Trebuie doar sa caut.
sunt calma. calma si nestatornica. calma si plouata.
-tu ai fost putin indragostita de el, nu?
-nu. putin.
da, imi plac sosetele. iti tin picioarele si mainile calde, iti inveselesc picioarele uscate si batrane. iti ascund unghiile visinii. sunt de bumbac. mai ales cand bei Baby Tea.
am fost amortita. anesteziata. infrigurata si tacuta. murisera pe rand parti din mine. atunci cand uiti, legaturile dintre neuroni se rup. se rupsera in mine tot felul de legaturi. pentru ca au fost locuri lasate pustii. au fost locuri cu praful gros si cu miros de mucegai. si atunci cand nu mai treci pe acolo, trece timpul. doar timpul. si timpul e asa de batran incat tot sterge lucruri, ca sa ii fie mai usor. am inceput sa il inteleg, sa il ajut. nu intelege inca ce bine i'ar prinde sa plece putin. sau sa se retraga la un ospiciu cu batranei senili sau suferinzi de alzheimer. ei nu il mai cunosc si l'ar lasa in pace. ar fi mai bine, pentru ca asa, in starea in care e tot incurca lucruri.imi e mila de timp.ma doare.
si m'am intins in cada. am dat drumul la apa rece si am tacut. stii, sunt foarte lunga si intinsa. am tacut si am inceput sa ascult. apoi am inceput sa calatoresc. prin mine. si sunt nesfarsita uneori. dar am calatorit. de la ochi spre degete. de la degete spre genunchi si inapoi, la tample. spre talpi si prin plamani. am rascolit fiecare coltisor. l'am spalat cu apa rece. l'am plouat. l'am sarutat, imbratisat, resurscitat. un rau a trecut pe acolo, de la gura la varsare.
nu stiu cum sa iti arat ce am vazut. ce am revazut. am cusut si peticit rupturi, am sters praful, mi'am ingropat parul in parfumuri uitate. am stat mult in plamani, si am fumat o tigara. nu ultima. am alergat prin vene insetate. am aruncat, reciclat, restaurat. am fost pictor, am fost mama, am fost actrita, am fost curata,am fost zmeu, am fost cantec. am fost ani, am fost copil si mai ales am fost culoare. am fost zambet, rana, mare. am fost soare. si campie si balon. am fost tarfa, am fost fum si'am fost iubita. inger, zare, pasare si drog. am fost cuvant, am fost moarte. am fost plans si'am fost fecioara. am fost tu. si'am fost cafea. am fost puternica,am fost august. am fost bolnava. am fost eliade. am fost albastru. am fost sarut. am fost statueta de fildes,poveste, apa, flori de par.am fost a ta. a nimanui.am fost vocea lor. copil. am fost Lorelai. am fost regina si fiica. am fost mim. am fost tipat.am fost lapte. am fost putreda, parfum, esenta. am fost respiratie, saliva, dor. naucitor. am fost si drum. si cale. am fost si tot ce nu am fost. am fost ea. si am fost eu. si eu. si eu. si la nesfarsit, nesfarsit de multe de eu. si'am sa mai fiu. mereu. eu.
tu ce imi esti?
luni, 24 mai 2010
luni, 17 mai 2010
ochelari de cal.
nu, nu e nimic profund sau literar sau cat de putin slefuit spre estetic aici. e pur si simplu despre egoism.
sunt egoista. poate am fost mereu asa. poate asa m'au facut stancile sa fiu si toate avalansele si toate zilele ce'au cazut adanc pe mine, fade si rele.
dar nu asta e ce vreau sa spun. cred ca vreau mai mult sa scriu despre de ce.
de ce? pentru ca am realizat ca frustrarile nu sunt alceva decat chingi. curele ruginite. esti frustrat, stiu asta. si eu eram, pana sa ma cufund in dulcele egoism, sa imi racoresc tamplele fieribinti, sa imi netezesc venele prin care curgea dezamagire, sa imi astup urletul care pornea din voi, spre voi, trecand prin mine. am hotarat ca nu asta sunt eu, ca nu e lupta mea. ca nu am sa mai las sa treaca prin fiinta mea nimic din vlastarele sufocante a tot ce nu e cum ar trebui sa fie.
esti frustrat, mereu. te izbesti de neputinta, neputiinta de a fi auzit, de a schimba ceva. toti visam sa schimbam ceva, sa lasam ceva in urma. "sa fii cineva". si ratezi, scapand din ochi ca cineva nu poti fi niciodata, poti fi cel mult tu. poti fi cel mult ceva. ce, ramane la latitudinea si longitudinea ta. iti poti trasa ce meridiane si paralele vrei tu, spre inalt, spre in jos, spre vest sau de ce nu nord. esti ce vrei tu sa fii. doar nu mai incerca sa ajungi cineva. vei ramane prins, in deziluzia asta continua, ca un scurmetraj ce se tot repeta sec la nesfarsit, intr'o sala goala de cinema. ca un pneu care trece peste aceeasi groapa.
poti fi un nimic, si sa fii cel mai mare nimic. eu chiar imi doresc sa fiu un nimic fericit.
esti frustrat, stiu. te deranjeaza ca e multa galagie in jur, te plictisesc copii emo si cei ce asculta manele sau bitza sau lady gaga. te supara religia sau te supara cei fara de religie. te oripileaza prostia. iti e sila de ipocrizie, falsitate, superficialitate, rozul in exces. generatia care isi economiseste timpul de tigara folosind prescurtari. wtf. te deranjeaza ca nu intelegi, nu intelegi si pace. te lupti cu societatea. faci propaganda. acuzi si ridici revolutii anti-sistem de cacat. nu ii poti inghiti pe extremisti. sau pe comunisti. si tocilari. esti frustrat, revoltat si o arati mereu. sustii sus si tare ca lumea e pe dos. eu nu am spus niciodata ca ar fi pe fata. iti urasti prietenii falsi, te contrariaza nedreptatea. uniformele. sabloanele. rebuturile. semafoarele. faci spume. te agiti. nu stii de ce oamenii arunca gunoaie. de ce poarta blugi cu sclipici sau de ce e plin autobuzul de variate arome putrezicioase. te scarbeste insigna vanzatoarei posace de la mall cu "azi zambesc pentru dumneavoastra". telefoanele din difuzorul carora rasuna piese proaste, din buzunare proaste, a oamenilor prosti. indiferenta, indiferenta te enerveaza tare. stridenta. nu intelegi de ce ai 8 la tic. sau de ce pe pachetele de tigari ti se spune ca poti fi ajutat sa te lasi. nu intelegi si pace de ce toti zic ca ala e mai bun. sau de ce nu vad oamenii arta. si de ce e plina lumea de suferinta. de ce ajung mari si tari doar oameni fara principii? de ce e lumea stramba si botita? de ce contine iaurtul colorant? urasti internetul si nu intelegi de ce nu mai trimite lumea scrisori. de ce nu mai conteaza nimic din ce e frumos si bun? de ce nu il cred liceenii pe Tudor Chirila? de ce nu te iubeste? de ce trebuie sa inoti in mlastina asta de incultura? de ce citesc adolescentele Twilight? da, de ce nu iti vede nimeni zbaterea. esti frustrat, stiu.
esti frustrat ca e 2 noaptea si maine ai o zi grea si nu ai invatat nimic si nu mai vrei sa vezi aceleasi fete obisnuite si plicticoase. te doare capul. si esti frustrat.
insa eu am invatat sa imi asum egoismul, nepasarea. o sa spui "dar vai, cum sa nu iti pese? cum te astepti sa schimbi ceva cu mentalitatea asta?". si la naiba, eu nu mai astept nimic din afara.
e chiar usor, mai usor decat ai crede.
lumea mea a devenit rotunda, infasurata in banda izoliera. ca un animal fragil, intr'o cutie cu gauri pentru aer. si o strang in jurul meu, si mi'o apar. si mi'o ascund. ma ghemuiesc in ea si mi'e bine, chiar daca e stransa din toate partile, din afara. pulseaza calma, curata, adevarata. e lumea unui copil care si'a lasat nemultumirile cresterii dupa usa. stiu ca mai intai e increderea. certitudinea ca ei, nu e chiar asa. lucrurile se pot schimba. trebuie doar sa lupti si sa iti scuipi plamanii si sa iti pui perfuzii cu speranta in ficat. apoi esti putin stupefiat. ei, e chiar asa. e rau. si incepi sa te lupti mai tare, vrand si mai tare sa razbati. sa combati. mai apoi, vezi ca e chiar foarte, foarte rau si ca e inutil. o sa iti recunosti mai greu, dar stii ca e inutil. incepi sa te sperii, sa deznadajduiesti, sa iti fie greata si lehamite sa mai spui ce te doare. apoi taci si observi cum repede-repede murdaria din afara iti manjeste viata ta. momentul urmator e cand vrei sa fugi. probabil ai sa fugi dar vai, mizerie e peste tot. si te opresti. egoismul. asta e ultima parte. cand iti delimitezi prioritatile. cand te intrebi ce vrei tu de fapt, ce cauti, ce astepti. te linistesti apoi, si un fel de pace surprinzatoare te invaluie. iti dai seama ca lupta ta se da pe cativa centimetri patrati, si nu pe intreg pamantul. ca lupta ta e inauntru si tot ce conteaza e acolo. si ca poti, da poti sa faci abstractie de muuuulte.
zambesti. iti iei lumea. iti strangi oamenii care gandesc ca tine. ii tii aproape, ii iubesti, le dai telefon si discutati despre vise. nu puneti la cale revolutii. mai glumiti uneori pe seama mizeriei, o mai discutati. dar nu din ofensiva. doar asa. pentru ca sunt prietenii tai egoisti si minunati. asculti ce muzica iti place, la casti. citesti in autobuz, in pauze, in ora de mate. carti bune. te legi la ochi. si iti e bine asa. te imbraci cum simti, esti extremist, hippiot, comunist. nu mai ai vise planetare. visezi sa ai o motocicleta mica, sau o bicicleta cu portbagaj, o gradina de legume nepulverizate cu chimicale, o casa cu tavan negru, langa padure. cu mansarda si studio foto. bilete la concerte. calatorii. un jurnal. nimicuri. un living cu perne pe jos si masute pentru ceai, ca sa iti aduni prietenii. libertate. frumusete. e prea multa frumusete ca sa te uiti la mizerie. ai sa ai iaurt de casa si ai sa canti la volan. pace, multa pace cand ai sa te intinzi langa iubitul tau, pe o patura cu carouri, in timp ce fumeaza in asfintit. nu ai sa te mai ofuschezi si n'ai sa mai pui greselile si dezamagirile in pioneze. ai sa plangi. si ai sa alergi.
ai sa fii copil. o sa ai arta. si cafenele familiare. si vei cunoaste oameni mari si ai sa te inconjori numai de ce conteaza. nu va fi totul bine. dar ce va fi rau va fi al tau si nu al lor, pentru ca nu le mai dai voie. nu trebuie sa te complaci in societate, nu trebuie sa te lupti cu ea. nu trebuie nimic. esti liber. esti calm. esti detasat. te vor lasa in pace, pentru ca nu ii mai auzi si nu te mai ajung.
eu nu am sa imi cer scuze. da, maine iau un 3 la chimie, inca unul.
tu poti sa acuzi un arici de egoism?
sunt egoista. poate am fost mereu asa. poate asa m'au facut stancile sa fiu si toate avalansele si toate zilele ce'au cazut adanc pe mine, fade si rele.
dar nu asta e ce vreau sa spun. cred ca vreau mai mult sa scriu despre de ce.
de ce? pentru ca am realizat ca frustrarile nu sunt alceva decat chingi. curele ruginite. esti frustrat, stiu asta. si eu eram, pana sa ma cufund in dulcele egoism, sa imi racoresc tamplele fieribinti, sa imi netezesc venele prin care curgea dezamagire, sa imi astup urletul care pornea din voi, spre voi, trecand prin mine. am hotarat ca nu asta sunt eu, ca nu e lupta mea. ca nu am sa mai las sa treaca prin fiinta mea nimic din vlastarele sufocante a tot ce nu e cum ar trebui sa fie.
esti frustrat, mereu. te izbesti de neputinta, neputiinta de a fi auzit, de a schimba ceva. toti visam sa schimbam ceva, sa lasam ceva in urma. "sa fii cineva". si ratezi, scapand din ochi ca cineva nu poti fi niciodata, poti fi cel mult tu. poti fi cel mult ceva. ce, ramane la latitudinea si longitudinea ta. iti poti trasa ce meridiane si paralele vrei tu, spre inalt, spre in jos, spre vest sau de ce nu nord. esti ce vrei tu sa fii. doar nu mai incerca sa ajungi cineva. vei ramane prins, in deziluzia asta continua, ca un scurmetraj ce se tot repeta sec la nesfarsit, intr'o sala goala de cinema. ca un pneu care trece peste aceeasi groapa.
poti fi un nimic, si sa fii cel mai mare nimic. eu chiar imi doresc sa fiu un nimic fericit.
esti frustrat, stiu. te deranjeaza ca e multa galagie in jur, te plictisesc copii emo si cei ce asculta manele sau bitza sau lady gaga. te supara religia sau te supara cei fara de religie. te oripileaza prostia. iti e sila de ipocrizie, falsitate, superficialitate, rozul in exces. generatia care isi economiseste timpul de tigara folosind prescurtari. wtf. te deranjeaza ca nu intelegi, nu intelegi si pace. te lupti cu societatea. faci propaganda. acuzi si ridici revolutii anti-sistem de cacat. nu ii poti inghiti pe extremisti. sau pe comunisti. si tocilari. esti frustrat, revoltat si o arati mereu. sustii sus si tare ca lumea e pe dos. eu nu am spus niciodata ca ar fi pe fata. iti urasti prietenii falsi, te contrariaza nedreptatea. uniformele. sabloanele. rebuturile. semafoarele. faci spume. te agiti. nu stii de ce oamenii arunca gunoaie. de ce poarta blugi cu sclipici sau de ce e plin autobuzul de variate arome putrezicioase. te scarbeste insigna vanzatoarei posace de la mall cu "azi zambesc pentru dumneavoastra". telefoanele din difuzorul carora rasuna piese proaste, din buzunare proaste, a oamenilor prosti. indiferenta, indiferenta te enerveaza tare. stridenta. nu intelegi de ce ai 8 la tic. sau de ce pe pachetele de tigari ti se spune ca poti fi ajutat sa te lasi. nu intelegi si pace de ce toti zic ca ala e mai bun. sau de ce nu vad oamenii arta. si de ce e plina lumea de suferinta. de ce ajung mari si tari doar oameni fara principii? de ce e lumea stramba si botita? de ce contine iaurtul colorant? urasti internetul si nu intelegi de ce nu mai trimite lumea scrisori. de ce nu mai conteaza nimic din ce e frumos si bun? de ce nu il cred liceenii pe Tudor Chirila? de ce nu te iubeste? de ce trebuie sa inoti in mlastina asta de incultura? de ce citesc adolescentele Twilight? da, de ce nu iti vede nimeni zbaterea. esti frustrat, stiu.
esti frustrat ca e 2 noaptea si maine ai o zi grea si nu ai invatat nimic si nu mai vrei sa vezi aceleasi fete obisnuite si plicticoase. te doare capul. si esti frustrat.
insa eu am invatat sa imi asum egoismul, nepasarea. o sa spui "dar vai, cum sa nu iti pese? cum te astepti sa schimbi ceva cu mentalitatea asta?". si la naiba, eu nu mai astept nimic din afara.
e chiar usor, mai usor decat ai crede.
lumea mea a devenit rotunda, infasurata in banda izoliera. ca un animal fragil, intr'o cutie cu gauri pentru aer. si o strang in jurul meu, si mi'o apar. si mi'o ascund. ma ghemuiesc in ea si mi'e bine, chiar daca e stransa din toate partile, din afara. pulseaza calma, curata, adevarata. e lumea unui copil care si'a lasat nemultumirile cresterii dupa usa. stiu ca mai intai e increderea. certitudinea ca ei, nu e chiar asa. lucrurile se pot schimba. trebuie doar sa lupti si sa iti scuipi plamanii si sa iti pui perfuzii cu speranta in ficat. apoi esti putin stupefiat. ei, e chiar asa. e rau. si incepi sa te lupti mai tare, vrand si mai tare sa razbati. sa combati. mai apoi, vezi ca e chiar foarte, foarte rau si ca e inutil. o sa iti recunosti mai greu, dar stii ca e inutil. incepi sa te sperii, sa deznadajduiesti, sa iti fie greata si lehamite sa mai spui ce te doare. apoi taci si observi cum repede-repede murdaria din afara iti manjeste viata ta. momentul urmator e cand vrei sa fugi. probabil ai sa fugi dar vai, mizerie e peste tot. si te opresti. egoismul. asta e ultima parte. cand iti delimitezi prioritatile. cand te intrebi ce vrei tu de fapt, ce cauti, ce astepti. te linistesti apoi, si un fel de pace surprinzatoare te invaluie. iti dai seama ca lupta ta se da pe cativa centimetri patrati, si nu pe intreg pamantul. ca lupta ta e inauntru si tot ce conteaza e acolo. si ca poti, da poti sa faci abstractie de muuuulte.
zambesti. iti iei lumea. iti strangi oamenii care gandesc ca tine. ii tii aproape, ii iubesti, le dai telefon si discutati despre vise. nu puneti la cale revolutii. mai glumiti uneori pe seama mizeriei, o mai discutati. dar nu din ofensiva. doar asa. pentru ca sunt prietenii tai egoisti si minunati. asculti ce muzica iti place, la casti. citesti in autobuz, in pauze, in ora de mate. carti bune. te legi la ochi. si iti e bine asa. te imbraci cum simti, esti extremist, hippiot, comunist. nu mai ai vise planetare. visezi sa ai o motocicleta mica, sau o bicicleta cu portbagaj, o gradina de legume nepulverizate cu chimicale, o casa cu tavan negru, langa padure. cu mansarda si studio foto. bilete la concerte. calatorii. un jurnal. nimicuri. un living cu perne pe jos si masute pentru ceai, ca sa iti aduni prietenii. libertate. frumusete. e prea multa frumusete ca sa te uiti la mizerie. ai sa ai iaurt de casa si ai sa canti la volan. pace, multa pace cand ai sa te intinzi langa iubitul tau, pe o patura cu carouri, in timp ce fumeaza in asfintit. nu ai sa te mai ofuschezi si n'ai sa mai pui greselile si dezamagirile in pioneze. ai sa plangi. si ai sa alergi.
ai sa fii copil. o sa ai arta. si cafenele familiare. si vei cunoaste oameni mari si ai sa te inconjori numai de ce conteaza. nu va fi totul bine. dar ce va fi rau va fi al tau si nu al lor, pentru ca nu le mai dai voie. nu trebuie sa te complaci in societate, nu trebuie sa te lupti cu ea. nu trebuie nimic. esti liber. esti calm. esti detasat. te vor lasa in pace, pentru ca nu ii mai auzi si nu te mai ajung.
eu nu am sa imi cer scuze. da, maine iau un 3 la chimie, inca unul.
tu poti sa acuzi un arici de egoism?
Eliade- Isabel si apele diavolului
"Cine sunt eu?...De ce am parasit gandurile cari ma faceau pe mine pana acum?"
"Nu, toate gandurile si toate senzatiile culese pe punte nu au loc in acest caiet. Am inceput caietul unei vieti libere. Nu pot aduna in el notatii legate sau izvorate din trecutul suflet. Iarasi ma nelinistesc, iarasi ma intreb daca am sau nu un suflet si iarasi ma inspaimanta marginile lui. Sunt liber si aceasta imi e de ajuns."
"Nu, toate gandurile si toate senzatiile culese pe punte nu au loc in acest caiet. Am inceput caietul unei vieti libere. Nu pot aduna in el notatii legate sau izvorate din trecutul suflet. Iarasi ma nelinistesc, iarasi ma intreb daca am sau nu un suflet si iarasi ma inspaimanta marginile lui. Sunt liber si aceasta imi e de ajuns."
sâmbătă, 15 mai 2010
marți, 11 mai 2010
despre Mongolia.
Un batran tuseste a moarte, dincolo de perete.
Afara. Am nevoie sa fiu afara.
Ma descalt ca sa nu imi aud pasii pe holul asta gol.
Afara. Miroase ca in Mongolia, asa a spus taximetristul. Miroase ca in Mongolia, unde e stepa. Unde noptile sunt reci iar zilele calde si uscate. E noapte.
Ma abandonez pamantului rece. Si umed. A plouat astazi si am palmele julite. Imi vine sa plang dar sunt calma. Ma abandonez pamantului, si cerului de deasupra. Sufocant cer. E prea aproape. Vreau sa plang. Ma abandonez unei melodii "au trecut ani, au trecut ani si viata s'a schimbat, mi'am luat si eu nevasta" . Si fumului de tigara care se ridica spre Dumnezeu. Mi'e dor de Dumnezeu. De Dumnezeul meu copil.
Nu as vrea sa fiu coerenta. Sunt prea linistita ca sa mai fiu asa.
Si in timp ce eu ma abandonez pamantului, el fuge, fuge de mine. Cred ca sunt fericita. Am palmele julite. Sunt fericita asa, chiar daca nu pot sa plang.
Afara. Am nevoie sa fiu afara.
Ma descalt ca sa nu imi aud pasii pe holul asta gol.
Afara. Miroase ca in Mongolia, asa a spus taximetristul. Miroase ca in Mongolia, unde e stepa. Unde noptile sunt reci iar zilele calde si uscate. E noapte.
Ma abandonez pamantului rece. Si umed. A plouat astazi si am palmele julite. Imi vine sa plang dar sunt calma. Ma abandonez pamantului, si cerului de deasupra. Sufocant cer. E prea aproape. Vreau sa plang. Ma abandonez unei melodii "au trecut ani, au trecut ani si viata s'a schimbat, mi'am luat si eu nevasta" . Si fumului de tigara care se ridica spre Dumnezeu. Mi'e dor de Dumnezeu. De Dumnezeul meu copil.
Nu as vrea sa fiu coerenta. Sunt prea linistita ca sa mai fiu asa.
Si in timp ce eu ma abandonez pamantului, el fuge, fuge de mine. Cred ca sunt fericita. Am palmele julite. Sunt fericita asa, chiar daca nu pot sa plang.
luni, 10 mai 2010
astazi...
m'am simtit ca un mac rosu purpuriu intr'un bol cu lapte cald.
am crescut. si cred ca libertatea e cand inhalezi tot ce simti, esti calm si razi.
astazi am ras si am respirat din timp.
am crescut.
am crescut. si cred ca libertatea e cand inhalezi tot ce simti, esti calm si razi.
astazi am ras si am respirat din timp.
am crescut.
duminică, 2 mai 2010
copil scaldat in somn.
imi amintesc un sentiment laptos, un sentiment de cand anii mei erau mai putini si eram ocrotita de gradina si livada bunicii. de cand zilele erau lungi, aromate, virgine, nesfarsite. de pe vremea cand ploaia era fericita si erau multi, multi fluturi pe perele cazute pe jos. si mii de buruieni si flori si copaci si aripi. si praf. praf frumos. pe vremea cand eram fiica Lui Dumnezeu, curata si cu parul de musetel. pe vremea cand tot ce era infara mea se varsa in mine, prin mine, ca o furtuna, ca un tumultul de rasete, plansete, uimiri si incruntaturi. julituri.
da, un sentiment ca un bulgare de nea calduta, ca un bujor, ca un drog. sambata seara eram devreme acasa, ca sa ma imbaiez. stiu ca pijamalele erau proaspat spalate, iar eu eram calduta si ma simteam aproape ca o floare de mar. asternuturile erau dulci si imbietoare.
sambata seara eram curata si calma. eram aproape infuzata, as spune, cu capul greu si picioarele balaganind in bratele unei bunici. cu mainile aspre, un aspru frumos si linistitor, ca pamantul batran si uscat, cu obrazul parguit de cuptor ca o piersica.
ma aseza in pat, incet si imi amintesc "ţoşcăita" cu lapte, biberonul meu. gustul laptelui cald imbaindu'mi gura de copil, cald, dulce, matern. respiratia cu miros de lapte si cearsafuri, pleoapele grele. linistea. pacea. focul din soba cu plita, afugarindu'si dârele de lumina pe tavan. sunetul de lemn arzand, dulce cantec de leagan. si "mama si cu moşu" vorbind in soapta. si te cufunzi in marea liniste, ce iti aluneca prin trupul mic si obosit, si vise mari, fragede si limpezi te iau de mana si paşeşti-copil. si alergi razand. esti bine, esti usor si fara nelinisti. esti sarutat pe frunte si invelit usor pe picioruse.
sambata seara esti prunc.
da, un sentiment ca un bulgare de nea calduta, ca un bujor, ca un drog. sambata seara eram devreme acasa, ca sa ma imbaiez. stiu ca pijamalele erau proaspat spalate, iar eu eram calduta si ma simteam aproape ca o floare de mar. asternuturile erau dulci si imbietoare.
sambata seara eram curata si calma. eram aproape infuzata, as spune, cu capul greu si picioarele balaganind in bratele unei bunici. cu mainile aspre, un aspru frumos si linistitor, ca pamantul batran si uscat, cu obrazul parguit de cuptor ca o piersica.
ma aseza in pat, incet si imi amintesc "ţoşcăita" cu lapte, biberonul meu. gustul laptelui cald imbaindu'mi gura de copil, cald, dulce, matern. respiratia cu miros de lapte si cearsafuri, pleoapele grele. linistea. pacea. focul din soba cu plita, afugarindu'si dârele de lumina pe tavan. sunetul de lemn arzand, dulce cantec de leagan. si "mama si cu moşu" vorbind in soapta. si te cufunzi in marea liniste, ce iti aluneca prin trupul mic si obosit, si vise mari, fragede si limpezi te iau de mana si paşeşti-copil. si alergi razand. esti bine, esti usor si fara nelinisti. esti sarutat pe frunte si invelit usor pe picioruse.
sambata seara esti prunc.
miercuri, 28 aprilie 2010
iubire iubito.
Cafeaua e atunci cand iubesti. Atunci cand nu dormi mult si bei multa cafea te indragostesti.
O gaura plina cu un gol se deschide in stomacul tau. Ti se golesc venele, mai ales in spatele genunchilor. Si esti slabit, slabit. Si fericit.Si calm. Si cu picioare din papadie. Si stii ca orice ai iubi, ai imbratisa, ai bea, ai mirosi nu iti va astampara iubirea, setea, dorul. Golul.
pentru ca odata ce te indragostesti, parfumul ti se imprima in piele. porii tai vor respira doar ce iubesti. Asa e cand bei cafea. Asa e cand esti indragostit.
Fii cafeaua mea, in fiecare dimineata.
O gaura plina cu un gol se deschide in stomacul tau. Ti se golesc venele, mai ales in spatele genunchilor. Si esti slabit, slabit. Si fericit.Si calm. Si cu picioare din papadie. Si stii ca orice ai iubi, ai imbratisa, ai bea, ai mirosi nu iti va astampara iubirea, setea, dorul. Golul.
pentru ca odata ce te indragostesti, parfumul ti se imprima in piele. porii tai vor respira doar ce iubesti. Asa e cand bei cafea. Asa e cand esti indragostit.
Fii cafeaua mea, in fiecare dimineata.
V. V for Vendetta
Remember, remember
The 5th of novemer
The gunpowder treason and plot
I know of no reason
Why the gunpowder treason
Should ever be forgot
But what of the man?
I know his name was Guy Fawkes...
...and I know in 1605, he attempted
to blow up the Houses of Parliament.
But who was he really?
What was he like?
We are told to remember the idea
and not the man.
Because a man can fail.
He can be caught,
he can be killed and forgotten.
But 400 years later...
...an idea can still change the world.
I have witnessed firsthand
the power of ideas.
I've seen people kill
in the name of them...
...and die defending them.
But you cannot kiss an idea...
...cannot touch it or hold it.
Ideas do not bleed.
They do not feel pain.
They do not love.
And it is not an idea that I miss.
It is a man.
A man that made me remember
the 5th of November.
A man that I will never forget.
................................
- Who are you?
- Who?
Who is but the form
following the function of what...
...and what I am is a man in a mask.
- Oh, I can see that.
- Of course you can.
I'm not questioning your powers
of observation.
I'm merely remarking upon the paradox
of asking a masked man who he is.
- Right.
- But on this most auspicious of nights...
...permit me then, in lieu of
the more commonplace sobriquet...
...to suggest the character
of this dramatis persona.
Voilà!
In view, a humble vaudevillian veteran...
...cast vicariously as both victim and
villain by the vicissitudes of fate.
This visage, no mere veneer of vanity...
...is a vestige of the vox populi,
now vacant, vanished.
However, this valorous visitation
of a bygone vexation stands vivified...
...and has vowed to vanquish these venal
and virulent vermin vanguarding vice...
...and vouchsafing the violently vicious
and voracious violation of volition.
The only verdict is vengeance,
a vendetta...
...held as a votive not in vain,
for the value and veracity of such...
...shall one day vindicate the vigilant
and the virtuous.
Verily, this vichyssoise of verbiage
veers most verbose.
So let me simply add that it's
my very good honor to meet you...
...and you may call me V.
Are you like a crazy person?
I am quite sure they will say so.
.......................
I can't feel anything anymore!
Don't run from it, Evey.
You've been running all your life.
I can't... Can't breathe.
Listen to me, Evey.
This may be the most important moment
of your life. Commit to it.
You faced your death, Evey.
You were calm. You were still.
Try to feel now what you felt then.
Oh, God.
I felt...
God is in the rain.
V.
http://www.youtube.com/watch?v=c6Q0dfrbr10
luni, 26 aprilie 2010
sa dormi, doar putin.
ma simt ca atunci cand te loveste un tir. te loveste un tir si te aseaza pe sosea. inalta, scursa. tacuta. si te simti obosita. vlaguita as spune. si vrei sa dormi, doar putin sa dormi. si sa inchizi ochii pentru ca totul se incetoseaza si devine apasator. respiri incet . si vrei sa dormi, doar putin sa dormi. si e cineva care nu te lasa. nu te lasa sa dormi. se teme ca daca inchizi ochii ai sa pleci. nu vrea sa inteleaga ca vrei doar sa dormi, doar putin, putin de tot. cat sa te intalnesti cu el sub pleoape, sa iti spuna povesti despre trifoi inflorit, sa iti sarute coatele, sa iti imbratiseze genunchii si sa iti cante tamplele.nu stiu sigur ce nu te lasa sa dormi, sa dormi doar putin. dar noaptea e de vata scamoshata si cerul e cald. si n'ai sa dormi.
pentru ca stii ca vei fi candva o pasare. o pasare mare si alba, cu pieptul cald si linistit si inima molateca. cu ochii curati. si ai sa bei ceai de tei, in gradina cu trifoi infloriti.
pentru ca stii ca vei fi candva o pasare. o pasare mare si alba, cu pieptul cald si linistit si inima molateca. cu ochii curati. si ai sa bei ceai de tei, in gradina cu trifoi infloriti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
