imi amintesc un sentiment laptos, un sentiment de cand anii mei erau mai putini si eram ocrotita de gradina si livada bunicii. de cand zilele erau lungi, aromate, virgine, nesfarsite. de pe vremea cand ploaia era fericita si erau multi, multi fluturi pe perele cazute pe jos. si mii de buruieni si flori si copaci si aripi. si praf. praf frumos. pe vremea cand eram fiica Lui Dumnezeu, curata si cu parul de musetel. pe vremea cand tot ce era infara mea se varsa in mine, prin mine, ca o furtuna, ca un tumultul de rasete, plansete, uimiri si incruntaturi. julituri.
da, un sentiment ca un bulgare de nea calduta, ca un bujor, ca un drog. sambata seara eram devreme acasa, ca sa ma imbaiez. stiu ca pijamalele erau proaspat spalate, iar eu eram calduta si ma simteam aproape ca o floare de mar. asternuturile erau dulci si imbietoare.
sambata seara eram curata si calma. eram aproape infuzata, as spune, cu capul greu si picioarele balaganind in bratele unei bunici. cu mainile aspre, un aspru frumos si linistitor, ca pamantul batran si uscat, cu obrazul parguit de cuptor ca o piersica.
ma aseza in pat, incet si imi amintesc "ţoşcăita" cu lapte, biberonul meu. gustul laptelui cald imbaindu'mi gura de copil, cald, dulce, matern. respiratia cu miros de lapte si cearsafuri, pleoapele grele. linistea. pacea. focul din soba cu plita, afugarindu'si dârele de lumina pe tavan. sunetul de lemn arzand, dulce cantec de leagan. si "mama si cu moşu" vorbind in soapta. si te cufunzi in marea liniste, ce iti aluneca prin trupul mic si obosit, si vise mari, fragede si limpezi te iau de mana si paşeşti-copil. si alergi razand. esti bine, esti usor si fara nelinisti. esti sarutat pe frunte si invelit usor pe picioruse.
sambata seara esti prunc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu