Atat de multe vise imi apasa greu pe pleoape. Se descompun in lumina alba tipatoare ce’mi umple inlauntrurile. Se estompeaza, imi orbesc sufletul.nu mai am decat un dor surd si o oboseala tacuta ce’mi picura din gene. Raze ca lujeri franti in august ma dor, mai ales in picioare ma dor. Alerg intr’o padure fara vreo margine. Imbatranesc printer copaci ofiliti si straini.astept sa imi spele cineva ochii si picioarele cu apa de ploaie si sa ma ia departe. Sa ma legene.ma odihnesc caci nu mai am un rost.astept pentru ca sunt obosita si nu mai am ce sa caut.nu’mi promite nimic decat pe tine.strange’ti amintirile si visele si impacheteaza’le cu ale mele. Trimitele apoi unei batrane care moare.sa traim. Nu ma vei gasi altfel. Sunt in alte si alte locuri, in gradini salbatice si in lanuri fara orizont, in locuri pe care nu le inteleg si care nu ma primesc.eu nu apartin. Ia’ma de mana si aduna’ma la tine.
Pe curand, L.
Lungi sunt si grele cararile facute de o minte de copil.
duminică, 22 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
