adun pasi de pe strazi neluminate. culeg amintiri din umbre si vise. le pun in buzunar . cu mainile prafuite imbratisez ploaia. mi'e sete de castel. si de mare. strang praf de cuvinte de pe foi imprastiate , ganduri si vise , imagini ...ascult soapte in cochilii sparte.
imi caut trecutul in prezent. ii citesc poezii de nichita lunii. si ea tace.
arunc o umbrela si ma intind pe un bulevard parasit...un bulevard ce pastreaza amintirea multor ploi si pasi si atingeri timide de maini. si le traiesc pe toate ca fiind ale mele. iau trenul...
in fata geamului ce da spre salcie beau o cafea amara. am aruncat de mult ceasul dar stiu ca e pe undeva pe la 12...scriu. mi'e dor de unele iluzii. dar am incetat sa mai... sunt doar eu in lumea mea, "amara lumea mea"....
citesc scrisori. cafeaua din ceasca e tot mai rece. imi place asa.
cred doar ca nu m'am nascut in "vremurile potrivite" ...respir vise si caut amintiri intr-un trecut mult prea indepartat sau intrun viitor incert . Imi construiesc o lume din imagini si himere si ma lupt sa nu se sparga. inca mai scriu scrisori. caut. astept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu