ai putea tu sa ma cauti pana la marginea lumii si sa nu ma gasesti?
bineinteles ca lumea are o margine. acolo sunt eu. e chiar o prapastie dar ma rog, presupun ca nu'ti va fi frica.
frumos iulie, as spune. chiar foarte frumos. aproape ca un august. sau ca un septembrie brumat si ploios. si luuung si nesfarsit si zgomotos.
si in sfarsit larisa mea ciudatica simte ca traieste.
da, traieste. si se bucura. si s'a impacat cu timpul, care acum e ca un rau molatec si dulceag. nu, nu ca un rau, ca un peste gras si unduitor, un somn, sau asa aceva.
cant odata cu tudor chirila si iubesc.
si am carti bune, si calatorii, si zmeura si prieten bun, si libertate, si nepasare, si zambete, si apa adanca si soare si vise. din nou multe, multe vise. si am 17 ani. si nesomn si cafea. si trenuri si drumuri si necunoscut. si oameni frumosi. multumesc tie prietena de demult ca mi'ai scris odata o scrisoare in care imi doreai oameni. acum am. si scrisoarea e lipita pe perete, te asteapta inca sa stii, I. uite vezi, in insiruirea asta lunga de fericire, mai am si doruri. tu inca esti printre ele. dar am ploaie. si o toamna pe care o astept cu dor pentru ca o simt, o presimt unica si parfumata. si am pe ce sa imi sprijin talpile si am pe cine sa ador. si am pepene galbel si livada si camera in dezordine si secrete si momente in care nimic nu lipseste si simti ca totul e asa cum trebuie sa fie si ca tu esti unde trebuie sa fii si ca esti bine. si simti libertatea ca pe ceva viu, lunecos si cu miros puternic. de vant si de saruturi si de maini. ca pe o fusta lunga intr'o zi caniculara.
asadar, marginea lumii e aglomerata.