eu sunt albastru.

mie imi plac sosetele. sosete intoarse pe dos, albastre.
nu stiu de ce iti spun tie asta. poate pentru ca nu am puterea sa ma rup. pentru ca ma stiu inutila tie, dar nu pot decat sa imi tin respiratia in inutilitatea mea, ca sa nu o vezi. iti stau in stanga, si iti respir dupa ureche.
si nu, nu esti. si nu, nu e. nu sunt. nu suntem.
stiu insa ca va fi. cand e o intrebare la care nu stiu sa raspund. stiu doar ca nu ar trebui sa ii pun semnul intrebarii. Trebuie doar sa caut.
sunt calma. calma si nestatornica. calma si plouata.
-tu ai fost putin indragostita de el, nu?
-nu. putin.

da, imi plac sosetele. iti tin picioarele si mainile calde, iti inveselesc picioarele uscate si batrane. iti ascund unghiile visinii. sunt de bumbac. mai ales cand bei Baby Tea.

am fost amortita. anesteziata. infrigurata si tacuta. murisera pe rand parti din mine. atunci cand uiti, legaturile dintre neuroni se rup. se rupsera in mine tot felul de legaturi. pentru ca au fost locuri lasate pustii. au fost locuri cu praful gros si cu miros de mucegai. si atunci cand nu mai treci pe acolo, trece timpul. doar timpul. si timpul e asa de batran incat tot sterge lucruri, ca sa ii fie mai usor. am inceput sa il inteleg, sa il ajut. nu intelege inca ce bine i'ar prinde sa plece putin. sau sa se retraga la un ospiciu cu batranei senili sau suferinzi de alzheimer. ei nu il mai cunosc si l'ar lasa in pace. ar fi mai bine, pentru ca asa, in starea in care e tot incurca lucruri.imi e mila de timp.ma doare.

si m'am intins in cada. am dat drumul la apa rece si am tacut. stii, sunt foarte lunga si intinsa. am tacut si am inceput sa ascult. apoi am inceput sa calatoresc. prin mine. si sunt nesfarsita uneori. dar am calatorit. de la ochi spre degete. de la degete spre genunchi si inapoi, la tample. spre talpi si prin plamani. am rascolit fiecare coltisor. l'am spalat cu apa rece. l'am plouat. l'am sarutat, imbratisat, resurscitat. un rau a trecut pe acolo, de la gura la varsare.
nu stiu cum sa iti arat ce am vazut. ce am revazut. am cusut si peticit rupturi, am sters praful, mi'am ingropat parul in parfumuri uitate. am stat mult in plamani, si am fumat o tigara. nu ultima. am alergat prin vene insetate. am aruncat, reciclat, restaurat. am fost pictor, am fost mama, am fost actrita, am fost curata,am fost zmeu, am fost cantec. am fost ani, am fost copil si mai ales am fost culoare. am fost zambet, rana, mare. am fost soare. si campie si balon. am fost tarfa, am fost fum si'am fost iubita. inger, zare, pasare si drog. am fost cuvant, am fost moarte. am fost plans si'am fost fecioara. am fost tu. si'am fost cafea. am fost puternica,am fost august. am fost bolnava. am fost eliade. am fost albastru. am fost sarut. am fost statueta de fildes,poveste, apa, flori de par.am fost a ta. a nimanui.am fost vocea lor. copil. am fost Lorelai. am fost regina si fiica. am fost mim. am fost tipat.am fost lapte. am fost putreda, parfum, esenta. am fost respiratie, saliva, dor. naucitor. am fost si drum. si cale. am fost si tot ce nu am fost. am fost ea. si am fost eu. si eu. si eu. si la nesfarsit, nesfarsit de multe de eu. si'am sa mai fiu. mereu. eu.

tu ce imi esti?

fara titlu

astazi sunt fericita si intreaga.

ochelari de cal.

nu, nu e nimic profund sau literar sau cat de putin slefuit spre estetic aici. e pur si simplu despre egoism.
sunt egoista. poate am fost mereu asa. poate asa m'au facut stancile sa fiu si toate avalansele si toate zilele ce'au cazut adanc pe mine, fade si rele.
dar nu asta e ce vreau sa spun. cred ca vreau mai mult sa scriu despre de ce.
de ce? pentru ca am realizat ca frustrarile nu sunt alceva decat chingi. curele ruginite. esti frustrat, stiu asta. si eu eram, pana sa ma cufund in dulcele egoism, sa imi racoresc tamplele fieribinti, sa imi netezesc venele prin care curgea dezamagire, sa imi astup urletul care pornea din voi, spre voi, trecand prin mine. am hotarat ca nu asta sunt eu, ca nu e lupta mea. ca nu am sa mai las sa treaca prin fiinta mea nimic din vlastarele sufocante a tot ce nu e cum ar trebui sa fie.
esti frustrat, mereu. te izbesti de neputinta, neputiinta de a fi auzit, de a schimba ceva. toti visam sa schimbam ceva, sa lasam ceva in urma. "sa fii cineva". si ratezi, scapand din ochi ca cineva nu poti fi niciodata, poti fi cel mult tu. poti fi cel mult ceva. ce, ramane la latitudinea si longitudinea ta. iti poti trasa ce meridiane si paralele vrei tu, spre inalt, spre in jos, spre vest sau de ce nu nord. esti ce vrei tu sa fii. doar nu mai incerca sa ajungi cineva. vei ramane prins, in deziluzia asta continua, ca un scurmetraj ce se tot repeta sec la nesfarsit, intr'o sala goala de cinema. ca un pneu care trece peste aceeasi groapa.
poti fi un nimic, si sa fii cel mai mare nimic. eu chiar imi doresc sa fiu un nimic fericit.
esti frustrat, stiu. te deranjeaza ca e multa galagie in jur, te plictisesc copii emo si cei ce asculta manele sau bitza sau lady gaga. te supara religia sau te supara cei fara de religie. te oripileaza prostia. iti e sila de ipocrizie, falsitate, superficialitate, rozul in exces. generatia care isi economiseste timpul de tigara folosind prescurtari. wtf. te deranjeaza ca nu intelegi, nu intelegi si pace. te lupti cu societatea. faci propaganda. acuzi si ridici revolutii anti-sistem de cacat. nu ii poti inghiti pe extremisti. sau pe comunisti. si tocilari. esti frustrat, revoltat si o arati mereu. sustii sus si tare ca lumea e pe dos. eu nu am spus niciodata ca ar fi pe fata. iti urasti prietenii falsi, te contrariaza nedreptatea. uniformele. sabloanele. rebuturile. semafoarele. faci spume. te agiti. nu stii de ce oamenii arunca gunoaie. de ce poarta blugi cu sclipici sau de ce e plin autobuzul de variate arome putrezicioase. te scarbeste insigna vanzatoarei posace de la mall cu "azi zambesc pentru dumneavoastra". telefoanele din difuzorul carora rasuna piese proaste, din buzunare proaste, a oamenilor prosti. indiferenta, indiferenta te enerveaza tare. stridenta. nu intelegi de ce ai 8 la tic. sau de ce pe pachetele de tigari ti se spune ca poti fi ajutat sa te lasi. nu intelegi si pace de ce toti zic ca ala e mai bun. sau de ce nu vad oamenii arta. si de ce e plina lumea de suferinta. de ce ajung mari si tari doar oameni fara principii? de ce e lumea stramba si botita? de ce contine iaurtul colorant? urasti internetul si nu intelegi de ce nu mai trimite lumea scrisori. de ce nu mai conteaza nimic din ce e frumos si bun? de ce nu il cred liceenii pe Tudor Chirila? de ce nu te iubeste? de ce trebuie sa inoti in mlastina asta de incultura? de ce citesc adolescentele Twilight? da, de ce nu iti vede nimeni zbaterea. esti frustrat, stiu.
esti frustrat ca e 2 noaptea si maine ai o zi grea si nu ai invatat nimic si nu mai vrei sa vezi aceleasi fete obisnuite si plicticoase. te doare capul. si esti frustrat.
insa eu am invatat sa imi asum egoismul, nepasarea. o sa spui "dar vai, cum sa nu iti pese? cum te astepti sa schimbi ceva cu mentalitatea asta?". si la naiba, eu nu mai astept nimic din afara.
e chiar usor, mai usor decat ai crede.
lumea mea a devenit rotunda, infasurata in banda izoliera. ca un animal fragil, intr'o cutie cu gauri pentru aer. si o strang in jurul meu, si mi'o apar. si mi'o ascund. ma ghemuiesc in ea si mi'e bine, chiar daca e stransa din toate partile, din afara. pulseaza calma, curata, adevarata. e lumea unui copil care si'a lasat nemultumirile cresterii dupa usa. stiu ca mai intai e increderea. certitudinea ca ei, nu e chiar asa. lucrurile se pot schimba. trebuie doar sa lupti si sa iti scuipi plamanii si sa iti pui perfuzii cu speranta in ficat. apoi esti putin stupefiat. ei, e chiar asa. e rau. si incepi sa te lupti mai tare, vrand si mai tare sa razbati. sa combati. mai apoi, vezi ca e chiar foarte, foarte rau si ca e inutil. o sa iti recunosti mai greu, dar stii ca e inutil. incepi sa te sperii, sa deznadajduiesti, sa iti fie greata si lehamite sa mai spui ce te doare. apoi taci si observi cum repede-repede murdaria din afara iti manjeste viata ta. momentul urmator e cand vrei sa fugi. probabil ai sa fugi dar vai, mizerie e peste tot. si te opresti. egoismul. asta e ultima parte. cand iti delimitezi prioritatile. cand te intrebi ce vrei tu de fapt, ce cauti, ce astepti. te linistesti apoi, si un fel de pace surprinzatoare te invaluie. iti dai seama ca lupta ta se da pe cativa centimetri patrati, si nu pe intreg pamantul. ca lupta ta e inauntru si tot ce conteaza e acolo. si ca poti, da poti sa faci abstractie de muuuulte.
zambesti. iti iei lumea. iti strangi oamenii care gandesc ca tine. ii tii aproape, ii iubesti, le dai telefon si discutati despre vise. nu puneti la cale revolutii. mai glumiti uneori pe seama mizeriei, o mai discutati. dar nu din ofensiva. doar asa. pentru ca sunt prietenii tai egoisti si minunati. asculti ce muzica iti place, la casti. citesti in autobuz, in pauze, in ora de mate. carti bune. te legi la ochi. si iti e bine asa. te imbraci cum simti, esti extremist, hippiot, comunist. nu mai ai vise planetare. visezi sa ai o motocicleta mica, sau o bicicleta cu portbagaj, o gradina de legume nepulverizate cu chimicale, o casa cu tavan negru, langa padure. cu mansarda si studio foto. bilete la concerte. calatorii. un jurnal. nimicuri. un living cu perne pe jos si masute pentru ceai, ca sa iti aduni prietenii. libertate. frumusete. e prea multa frumusete ca sa te uiti la mizerie. ai sa ai iaurt de casa si ai sa canti la volan. pace, multa pace cand ai sa te intinzi langa iubitul tau, pe o patura cu carouri, in timp ce fumeaza in asfintit. nu ai sa te mai ofuschezi si n'ai sa mai pui greselile si dezamagirile in pioneze. ai sa plangi. si ai sa alergi.
ai sa fii copil. o sa ai arta. si cafenele familiare. si vei cunoaste oameni mari si ai sa te inconjori numai de ce conteaza. nu va fi totul bine. dar ce va fi rau va fi al tau si nu al lor, pentru ca nu le mai dai voie. nu trebuie sa te complaci in societate, nu trebuie sa te lupti cu ea. nu trebuie nimic. esti liber. esti calm. esti detasat. te vor lasa in pace, pentru ca nu ii mai auzi si nu te mai ajung.
eu nu am sa imi cer scuze. da, maine iau un 3 la chimie, inca unul.

tu poti sa acuzi un arici de egoism?

Eliade- Isabel si apele diavolului

"Cine sunt eu?...De ce am parasit gandurile cari ma faceau pe mine pana acum?"

"Nu, toate gandurile si toate senzatiile culese pe punte nu au loc in acest caiet. Am inceput caietul unei vieti libere. Nu pot aduna in el notatii legate sau izvorate din trecutul suflet. Iarasi ma nelinistesc, iarasi ma intreb daca am sau nu un suflet si iarasi ma inspaimanta marginile lui. Sunt liber si aceasta imi e de ajuns."

pe furis.

saruturi cu gust de pere rosii.

despre Mongolia.

Un batran tuseste a moarte, dincolo de perete.
Afara. Am nevoie sa fiu afara.
Ma descalt ca sa nu imi aud pasii pe holul asta gol.
Afara. Miroase ca in Mongolia, asa a spus taximetristul. Miroase ca in Mongolia, unde e stepa. Unde noptile sunt reci iar zilele calde si uscate. E noapte.
Ma abandonez pamantului rece. Si umed. A plouat astazi si am palmele julite. Imi vine sa plang dar sunt calma. Ma abandonez pamantului, si cerului de deasupra. Sufocant cer. E prea aproape. Vreau sa plang. Ma abandonez unei melodii "au trecut ani, au trecut ani si viata s'a schimbat, mi'am luat si eu nevasta" . Si fumului de tigara care se ridica spre Dumnezeu. Mi'e dor de Dumnezeu. De Dumnezeul meu copil.
Nu as vrea sa fiu coerenta. Sunt prea linistita ca sa mai fiu asa.
Si in timp ce eu ma abandonez pamantului, el fuge, fuge de mine. Cred ca sunt fericita. Am palmele julite. Sunt fericita asa, chiar daca nu pot sa plang.

astazi...

m'am simtit ca un mac rosu purpuriu intr'un bol cu lapte cald.
am crescut. si cred ca libertatea e cand inhalezi tot ce simti, esti calm si razi.
astazi am ras si am respirat din timp.
am crescut.

copil scaldat in somn.

imi amintesc un sentiment laptos, un sentiment de cand anii mei erau mai putini si eram ocrotita de gradina si livada bunicii. de cand zilele erau lungi, aromate, virgine, nesfarsite. de pe vremea cand ploaia era fericita si erau multi, multi fluturi pe perele cazute pe jos. si mii de buruieni si flori si copaci si aripi. si praf. praf frumos. pe vremea cand eram fiica Lui Dumnezeu, curata si cu parul de musetel. pe vremea cand tot ce era infara mea se varsa in mine, prin mine, ca o furtuna, ca un tumultul de rasete, plansete, uimiri si incruntaturi. julituri.
da, un sentiment ca un bulgare de nea calduta, ca un bujor, ca un drog. sambata seara eram devreme acasa, ca sa ma imbaiez. stiu ca pijamalele erau proaspat spalate, iar eu eram calduta si ma simteam aproape ca o floare de mar. asternuturile erau dulci si imbietoare.
sambata seara eram curata si calma. eram aproape infuzata, as spune, cu capul greu si picioarele balaganind in bratele unei bunici. cu mainile aspre, un aspru frumos si linistitor, ca pamantul batran si uscat, cu obrazul parguit de cuptor ca o piersica.
ma aseza in pat, incet si imi amintesc "ţoşcăita" cu lapte, biberonul meu. gustul laptelui cald imbaindu'mi gura de copil, cald, dulce, matern. respiratia cu miros de lapte si cearsafuri, pleoapele grele. linistea. pacea. focul din soba cu plita, afugarindu'si dârele de lumina pe tavan. sunetul de lemn arzand, dulce cantec de leagan. si "mama si cu moşu" vorbind in soapta. si te cufunzi in marea liniste, ce iti aluneca prin trupul mic si obosit, si vise mari, fragede si limpezi te iau de mana si paşeşti-copil. si alergi razand. esti bine, esti usor si fara nelinisti. esti sarutat pe frunte si invelit usor pe picioruse.
sambata seara esti prunc.