Un batran tuseste a moarte, dincolo de perete.
Afara. Am nevoie sa fiu afara.
Ma descalt ca sa nu imi aud pasii pe holul asta gol.
Afara. Miroase ca in Mongolia, asa a spus taximetristul. Miroase ca in Mongolia, unde e stepa. Unde noptile sunt reci iar zilele calde si uscate. E noapte.
Ma abandonez pamantului rece. Si umed. A plouat astazi si am palmele julite. Imi vine sa plang dar sunt calma. Ma abandonez pamantului, si cerului de deasupra. Sufocant cer. E prea aproape. Vreau sa plang. Ma abandonez unei melodii "au trecut ani, au trecut ani si viata s'a schimbat, mi'am luat si eu nevasta" . Si fumului de tigara care se ridica spre Dumnezeu. Mi'e dor de Dumnezeu. De Dumnezeul meu copil.
Nu as vrea sa fiu coerenta. Sunt prea linistita ca sa mai fiu asa.
Si in timp ce eu ma abandonez pamantului, el fuge, fuge de mine. Cred ca sunt fericita. Am palmele julite. Sunt fericita asa, chiar daca nu pot sa plang.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu